Poezie

Halucinație

— Lui Edouard Josephi —

Când doctorul intră pe ușe, Încremeni. — Tăcut și grav, S-apropie apoi cu teamă De patul bietului bolnav.

Și cei din casă, frați și mumă, În jurul lui cu toți sa-t strâns; Iar ochii lor, ascunși în umbră, Păreau cascade lungi de plâns.

Dup-o tăcere, sumbrul doctor Iși puse degetul pe puls. Și cugetă: câtă viață Durerile din piept i-au smuls!

Bolnavul ridică grumajul, Zdrobit sub al tristeței jug, Și întrebă: «Hei!... ce rețetă «Îmi dai acuma?» — «Un coșciug!»