Poezie

Luna și tu

Pe calea, înspre care dornic Pornit-am către tine-acum, Nu mă-nsoțește decît luna Ca o tovarășă de drum.
Parcă suntem de mult prieteni, Destinul ei nu mi-e secret: Ea-n ceruri e o stea pribeagă, Eu pe pămînt un biet poet!
Și dacă astăzi luminează Cărarea spre iubita mea, Odată, peste groapa-mi tristă, Va lumina tot ea, tot ea...
Dar viața, ca să mă-nspăimînte, Oricît de tristă – nu putu: Prietenă în cer mi-e luna, Și-n lume, dragă numai tu!

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere