Las-o-ncolo dragoste

Las-o-ncolo dragoste Ca-i numai o pacoste!..

Lângă ea, din gânduri Ce în taină vânturi, Și mai furtunoase Și mai norocoase, Ce se-nșiră-n gând Lung șirag făcând, Tu nimic nu spui, Ci lași ochiului Taina gândului. De vrei s-o săruți, Aiurit te uiți, Să nu-ți fi ghicit Dorul cel smintit, Și pleci capu-n jos Trist și rușinos. Și-o lași să se ducă... Până te apucă Dorul crunt de ea... O cați pururea, Pretutindenea... La izvor vrei glasu-i Pe cărări cați pasu-i, Lunii ceri privirea, Stelei, strălucirea Ochilor ei dulci.

Sara când te culci În gând o dezmierzi, Iar ziua te pierzi În dorul s-o vezi! Și cât grâu pe lanuri Tu înnozi la planuri, Cum s-o întâlnești Și cum să-i vorbești, S-o ademenești!... Iar de-ți iese-n cale, Tu taci, prins de jale, Jale că nu-i spui Taina gândului...

Las-o încolo dragoste Că-i numai o pacoste!...