Poezie · 1915
Vrem Ardealul!
Ana Conta-Kernbach · 1 min
Vrem Ardealul! Vrem Ardealul! Vrem Ardealul lu Mihai,
Sune goarna pretutindeni, jos în vale, sus pe plai!
Umbra sfântă de la Turda în mormântul ei tresare,
Visul i se întrupează: iat-o România mare!
Vrem Ardealul! Vrem Ardealul! Vrem Ardealul lui Traian,
Moștenirea mare, scumpă, a străbunului roman,
Că cetățile-s romane, numele romane sunt,
Și vânjoasa vitejie și-orice petec de pământ.
Câte-au fost sub ocrotirea mândrei pajure străbune,
Fâlfâie române steaguri, goarnele române sune!
Vrem Ardealul cu străbunul Decebal ne-nfrântul Dac.
Sună goarnă, și ne-adună în coloane de atac!
Până-n Tisa-i bunul nostru! Cu străvechiul Maramureș,
Și întinderea cuprinsă până-n fluviul mare, gureș...
Care-ndeamnă înspre mare. Bucovina noi o vrem,
Cu cetăți însângerate și cu frații care gem!
Cu Suceava, vechiul scaun, vrem Hotinul cel bătrân,
Vrem și Putna unde-i Ștefan, cel mai falnic domn român.
Nistrule, ce te cutremuri? Cesta-i visul lui Mihai!
Sună, goarnă, și ne-adună, ne adună sus pe plai!