Poezie

Și noi ca dânsul

Din brazii deși crescuți pe stînci Ca umbre negre, un isvor Străbate greu păduri adînci Întunecat de umbra lor.

De mult spre lacuri verzi își cată Un drum pe unde să coboare Ca să-și pătrundă apa toată De cer, de aer și de soare.

Dar cîte valuri de isvor Se risipesc...; și el pe drum Lovit de stînci la un pripor S-a-mprăștiat ca nor de fum.

Si picăturile s-adună În vădurele, jos, sub stîncă — Și uite-l iar pornit să-și spună Povestea lui mai dulce încă.

Se duc, de-a valma-n văi, cu dînsul Răsfrînte-n fața apei sure Priveliști, stînci și brazi și plînsul Nelămurit de la pădure.

Așa-ncărcat din munți aleargă Mai viu, mai repede, mai mare - Și tot ajunge-n valea largă La cer nemărginit, la soare...