Vaca văduvei

Cînd Murgilă-ncurcă calea Dup-al soarelui sfințit, De mugiri răsună valea Și Brîndușa mi-a sosit. E țîțoasă, e lăptoasă, Clopotul i-l înțeleg, Ea e mai devreme-acasă, După dînsa nu alerg. Curge laptele din uger Ca un șipot, un izvor, Și Florica i-a strîns luger, I-a pus sarea în obor. Vițelușa Viorica Saltă, saltă spre bordei, Și fetița mea Florica Luptă, luptă de curmei; Amîndouă-alearg’, aleargă: Una-n blid, la dumicat, Alta prinde, va să spargă Ugerul ce i-am lăsat. Iar Brîndușa linge p-una Și la alta cată blînd, Coarnele îi sunt ca luna, Le mîngîie tot mugind. Cînd Ziorilă se deșteaptă, Bag vițeaua în celar, Și Florica-n prisp-așteaptă Cu Brândușa pe văcar. Am vîndut pe la Drăgaică Doi juncuți trași prin inel, Linși ca rochia de chitaică, Ș-astă-iarnă un vițel. P-amîndouă ea ne ține, Ea ni-i singurul venit La orice nevoie vine; – O, nu-i cereți ierbărit!