Mihai și ucigătorul — Dimitrie Bolintineanu

În cetatea Clujul, într-un vechi palat, Stă Mihai Viteazul rege coronat. Ungurii, românii, sașii i se-nchină Dacia revarsă vechea sa lumină, Dar atunci s-aduce capul lui Andrei Ce fugind din luptă fu ucis d-ai săi. Ucigașul pare: crima îl mândrește; Lauda mulțimii încă o mărește. Capul se expune. Domnul, gânditor, Cu aceste vorbe varsă al său dor:

— „Crima când se face chiar spre-al nostru bine, Ea rămâne crimă, merită asprime,

Cela ce o iartă este vinovat

Pe cât cel ce-o face este degradat.

Cela ce în umbră pe vrăjmaș omoară. Dumnezeu și omul insultând, coboară. Piară ucigașul! Voi înmormântați Pe acest om mare și onoare-i dați!"

Ucigașul piere. Și cu pompă mare Batori primește sfânta mormântare.