Poezie · 1878

Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer

GOETHE

Spun popoară, sclavii, regii Că din câte-n lume-avem, Numai personalitatea Este binele suprem.

Nu faci efect; nesimțitori Rămân cu toții? Fii pe pace: Când piatra cade-n mlaștină, Ea nici un cerc nu face.

Ca-n ziua care lumii te dete, în tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții;

Crescuși dup-acea lege, de ea și azi te ții, Cum o urmași pe-atuncea, pășind în drumul vieții. Nu scapi de tine însuți, cum ești trebui să fii: Din vechi ne-o spun aceasta sibile și profeții, Și nici un timp cu nici o putere laolaltă Nu frâng tiparul formei, ce vie se dezvoaltă.

LUCREȚIU

Vezi prin oraș frecându-se cela și iar la palatu-i Vine degrab, deși de urât fugise de dânsul, Mai îndemână deloc nu se simte aici ori aiurea. Vezi-l mânând telegarii; la țară aleargă c-o grabă, Parcă gonește cu zor să stingă vro casă aprinsă, Dar abia dă de pragul vilei de țară și cască. Greu se-ntinde pe somn, ori caută alte petreceri, Ori dorit de oraș, se-ntoarce să-l treiere iarăși.

HORAȚIU

Pietre scumpe, marmură, fildeș, icoane și statui, Bani, veșminte văpsite-n getulică purpură mulți sunt Ce nu le au? Iar unii nici grijă nu duc să le aibă.

Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecând-o.

GELLERT

Cele mai bune daruri sunt Cu-admiratori puțini de tot. Căci cei mai mulți de pre pământ Ce-i rău drept bine îl socot.

Aceasta orișicând se vede Și ca o ciumă pare-a fi. Dar eu mă îndoiesc a crede De ea că ne vom mântui.

Un singur mijloc am în minte, Dar greu și nu cred să se poată:

Nătângii toți să prinză minte, Dar vai! n-or prinde niciodată.

Ei văd cu ochii, nu cu mintea, Nu știu al lucrurilor preț: Admiră vecinic cele proaste, Nicicând nu știu ce este bun.