Baladă

Sunt eu de vină, mamă, Sunt eu de vin-acum? El m-a-ntâlnit odată În zori de zi pe drum; Glumind m-a strâns de mână, Și ce-i dacă m-a strâns? Sunt eu copilă mică Să-mi fac din glumă plâns? Era să-l las, măicuță, Cu gluma și să tac, Era să țip obraznic, Ori ce era să fac?

Și tot pe mine, biată, Și vină, și ponos! Eram chemați la nuntă Și n-aveam brâu frumos, Că n-ai voit să-mi cumperi, Dar el mi-a cumpărat, Și ce-i un brâu? Și-n urmă, Eu nici nu l-am rugat, Era să merg la nuntă Ca cei din neam sărac, Să fiu de râs în lume? Ori ce era sa fac?

De ce-mi arunci tu vină, Tot vină cu păcat? El m-a oprit în cale Pe lunci și m-a-ntrebat Pe unde-i bietul tată, Și-i vesel, sănătos? Și m-a-ntrebat de tine, Așa de prietenos, De bine când mă-ntreaba, Eu cum era să tac? Să-l las în drum cu vorba, Ori ce era sa fac?

Și-acum întreaga vină Pe mine tu o pui! El m-a-ntâlnit pe punte Și știi tu felul lui; M-a strâns de peste brațe Să nu le pot mișca, Și nu-mi lăsa răsuflet, Așa mă săruta. Te zbați, dar tu esti slabă, Și puntea toată sloi; Cădeam, fereste Doamne, Sub ghiață amândoi!