Poezie

De profundis

Pe sub dealurile Plevnei Doarme spaima și fiorul, Soarele-și ascunde fața Și-ngrozit se-ntoarce norul Să se ducă-ntr-alte părți. O, a fost acolo-n vale Moarte și pierire-odată, Iar amara ei cumplire Scrisă vreme-ndelungată Povesti-se-va prin cărți.

Umblă mai încet cu plugul, Tu țăranule, cu grapa, Poartă-te să dai țărâna Mai deoparte-ncet cu sapa Pe colnice cu porumb Poate unde scurmi pământul Tu să vezi că iese sânge, Plugul tău să dezvelească Vrun voinic ce-n groapă plânge Zbuciumat de spăzi și plumb.

Au venit din munți cu soare Și din văi întunecate, Au lăsat pustii acasă Stâne și câmpii și sate Și-au trecut grozavul râu. Moarte! Tu aveai cu tine Tot alaiul spaimei tale: Spune tu, putut-ai, moarte, Să oprești voinicii-n cale, Să le pui mâniei frâu?

Pe sub dealuri pe la Plevna Doarme spaima și fiorul Plin de grije și-n tăcere Se strecoară călătorul Prin pustiul loc de-omor. Eu mă tem de-un semn, de-o șoaptă, Căci din gropile tăcute Vor ieși cei morți cu vuiet, Sute-n luptă iar cu sute, Repetând pierirea lor!