Mânioasă

Am să merg mai înspre seară Prin dumbrăvi, ca mai demult, În priveghetori să-mi pară Glasul Linei că-l ascult. Mai știu eu ce-aș vrea s-ascult! Că-n zori Lina sta-n portiță, Sălta-n vânt a ei altiță, Vântul îi sălta-n cosiță Și-i făcea floare-n obraz: Eu mergeam la plug în laz, Și, când trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut. Îi vorbesc, și nu-mi răspunde, Nu-mi răspunde! Și-o întreb, și nu-mi răspunde! Și mă mir ce i-am făcut!

Vreau de-aici să rump o floare! Ochii unui înger scump Au albastrul de cicoare, Și cicoare vreau să rump Mai știu eu ce-aș vrea să rump! Că-n amiazi venind pe vale, Întâlnii pe Lina-n cale: Fragi i-am dat, ea mi-a zis: Na-le! Ți-am cerut eu ție fragi? Ochii ei frumoși și dragi Priveau tot spre poala rochii, S-a pus Lina pe tăcut, Și vedeam că-i umblă ochii, Umblă ochii! Ca la șerpi, îi umblă ochii, Și mă mir ce i-am făcut!

Să-mi pun capul pentr-o Lină, Să mă fac un om pribeag! Ieși din neguri, lună plină, Să mă vezi la Lina-n prag Mai știu eu ce-aștept în prag! Alte dăți suna zăvorul; Lina pe furiș, ca dorul, Pășea-n degete pridvorul Și la mine-n prag venea, Mamă-sa cât ce-adormea. Azi ard hainele pe mine, Mi-e greu capul ca de lut, Stau în prag și ea nu vine, Nu mai vine! E târziu și nu mai vine... Și mă mir ce i-am făcut!?