Spinul

Stătea frumoasa pe-un răzor; Voinicul lângă ea devale, Să-i scoată spinul din picior Și ea plângea: Un spin în cale! De ce tot râzi? Ah, cum mă dor Aceste râsete-ale tale!

Ea are flori de crâng la sân, Și-n păr un trandafir sălbatic, Și părul ei de rouă-i plin.

Ei, las să râd! Tu ai cules Trei fragi, venind peste coline, Și vezi cu ce mi te-ai ales! Trei fragi? Și-atât e doară bine! Căci n-am putut în deal să ies; Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine!

Cu ochii-nchiși și strânși de tot, Ea de dureri izbea piciorul: Ah, lasă-mă, că nu mai pot!

Fricoasă ești! Da! Te-aș vedea! Fricoasă, eu? Așa e frica? N-ai milă de durerea mea! Nu-ți pasă! Da! Ca de nimica! Ba-mi pasă mult, că eu n-aș vrea Să-mi fie șchioapă nevestica!

Ea-și potrivește floarea-n păr, Și-i înfloresc zâmbind obrajii Cei albi ca florile de măr.

Să fiu chiar șchioapă, ce-i apoi? Că ce ți-e drag, tot drag rămâne! Eu nu zic ba! Dar uite, joi Ni-e nunta, dragă, e ca mâine Tu cum să joci? Sărac de noi! Să stai la masă-ntre bătrâne.

Ea-și ține brațul stâng pe piept Și-ncetișor dezmiardă fruntea Flăcăului cu brațul drept.

Eu ție vreau să-ți fiu pe plac; Și n-o să joc, și ce-i cu asta? Așa-i! Dar eu? Eu ce mă fac? La nuntă-mi, bată-o năpasta, Să nu joc eu? De-aș ști că zac, La nuntă vreau să-mi joc nevasta!

Ea râde-acum! Nebun ce ești! Flăcăul grabnic să ridică: Ei, iacă spinul! Ce-mi plătești?

Vrei plată? Uite, ai trei fragi, Și din cosiță-ți dau bujorii... Și toată frunza de pe fagi! De dor de fragi să plâng feciorii? De flori dă-mi ochii tăi cei dragi Și pentru fragi dă-mi obrăjorii!

Și ea-l lovește-ncetișor, Zâmbind, cu palma peste gură. Eu știu! Să ceri așa-i ușor!

Dar las acum! E joi aici Și nimeni, așteptând, nu moare! Mă porți ca pe copiii mici! Dar joi, să știi! Trei fragi și-o floare! Și joi tu n-ai ce să mai zici, Că pentru multe-mi ești datoare!