Poezie

Umbră

George Coșbuc · 1 min
Dacă tu vei căuta Să se nalțe pacinic fumul Jertfei tale, nu uita Că, de ai spre soare drumul, Umbra este-n urma ta.
Rob tăcut, pe care-l cheamă Domnul său c-un gest tăcut, Ia aminte plin de teamă Orice gest i-ar fi făcut Și de toate ține seamă.
Umbra-i robul, cînd urmezi Drumul tău spre soare țîntă: Nu te supăra n-o vezi; Chipul ți-e-n lumină sfîntă, Și-n lumină naintezi.
Dar cînd vii de dimpotriva Soarelui, ea-i sfetnic rău: Stăruind nemilostiva, Să-nnopteze chipul tău, Ce supărăcioasă fi-va !
Umbră, soare-al jertfei fum ! De prisos mi-e tîlcul, dacă N-ai putut să-l prinzi. Și-acum Poți s-alegi ! Ești cel ce pleacă, Eu sunt cel de mult pe drum.
(1906)

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere