Poezie · 1924

10 Mai 1017

Voi defilați din nou, ostași... Dar cum? și când și unde? Aceleași flori de liliac. Același zece Mai. Dar ce dor tainic lacrima Subt gean-abia v-ascunde? Ghicim: cu ochii voi cătați statuia, lui Mihai.

N-o mai cătați, ostași iubiți, că v-ați trudi d-a surda. Mihai Viteazul a rămas departe-n București; Și, poate, cei ce l-au ucis mișelnic ieri, la Turda. Azi preschimbat-au bronzul său în tunuri ungurești

Calea Victoriei, acum, e calea suferinței! E Drumul Robilor! Convoi de frați și de surori... Azi defilează pali, flămânzi, și pruncii și părinții... Și toți v-așteaptă-n plâns amar, ostași liberatori!

Ah, vor porni vijelioși din lanțuri să-i dezlege, Ostașii!... Și, peste un an, va fi un zece Mai, Când defila-vor în Ardeal în fața unui Rege Ce-și va avea statuia lui alături de Mihai!