Poezie

PARTEA III - DOM PALADU INTIM

Taxa pe țuică

Vă rog să credeți când vă spui că Finanțu este indignat Că taxe-n plus se pun pe țuică... Iar dom Paladu-a declarat: „Păi menester e ăsta, dragă? „Pen-ce n-a pus taxe pe bragă? „Să puie taxe cât de mari, „Să-nvețe minte pe bulgari! „Dar ei, ciocoi luați din iele, „Îi doare-n ceafă de popor; „Ei nu beau țuică, ci lichior „Și coniac d-ăl cu trei stele!

Dom’ Paladu la Paști

Cât un veac îi păru postul. Bine c-o să se sfârșească! Își pierduse omu rostul Și slăbise ca o iască.

Mânătărci, ciorbă de linte, Caracatiță, fasole Și tahin! O-ți fi voi sfinte; Dar stomacul lui, vezi, gol e.

Hei! doar Paștele-o s-apuce Și să vezi atunci mâncare, Simte c-ar putea să-mbuce Patru bivoli la frigare!

Oul roșu de găină Ca un glonte-i de micuț; Pentr-o foame așa haină, Ah, ar vrea un ou de struț!

Cozonacu, ce cu-ardoare Îl frământă în copaie, Ar dori să iasă mare, Mare cât o Himalaya!

Scotocindu-și garderobu, O să-mbrace macferianu Cel mai fain pentru scrânciobu De la neica Stan Țăranu.

Cu mânuși oranj în mână, Cu crivata prăzulie, Cu jachetu lână-n lână: O să fie-o măreție!

Menu-ul lui dom Paladu

Crăciunu-i sărbătoare mare, Pentru bogat, pentru sărac, Dar mai ales pentru stomac El însemnează-ndestulare.

Deci, dom' Paladu, numa-n vestă Se-mbracă-n ziua de Crăciun, Și își combină-un bun dejun Din pungulița sa modestă.

Minunea artei culinare Menu-ul său este atunci, Cu ochi-ți vine să-l mănânci! La masă dom' Paladu are:

Potroace și-n-c-un fel de ciorbă Și opt perechi de mititei Cu garnitură de ardei, Ca focul iuți, nu-ncape vorbă.

Un cartaboș așa d-un metru Cu amiros de chimion, Vr-o două chilo de jambon Și-o maioneză de nisetru,

Tocană cu mămăliguță Și ciulama de porumbel, La tavă rumenul purcel Și pe grătar o vrăbiuță.

Uitasem mai sunt trandafirii Cu must și cu enibahar, Și chifteluțe cu mărar Sarmalele, fala tingirii!

Mănâncă p-în-ți-i face scurtă La mână, bravule finanț! Te luptă ca un dorobanț Admir eroica ta burtă!

Ila-ila-la!

— Se cântă pe vechia arie populară: „Au plecat olteni la coasă“. —

Am plecat din Capitală, Ila-ila-la Ca sa fac mare scofală, Ila-ila-la, să m-aleg la Slatina, Ila-ila-la, Deși-n Olt n-am baștina Ila-ila-la, Io-s de fel din Dealu Sipiri, Ila-ila-la, Nu-s ciocoi cum sunt Vampirii, Ila-ila-la, Am, pardon, nădragi cu crețuri, Ila-ila-la, Și bocance cu bizețuri, Ila-ila-la, Ipistații și strejenții, Ila-ila-la, Îmi închee cotrovenții. Ila-ila-la, Da-hârtia-n van și-o strică, Ila-ila-la, Că io, dă procest n-am frică Ila-ila-la, Io votez tot cu boboru, Ila-ila-la, Cuscru-mi-e întreg Oboru, Ila-ila-la, Dimocrat, îmi zic ciracii, Ila-ila-la, Get-beget și coada vacii, Ila-ila-la, Mi-am spus singur datina, Ila-ila-la, Să mă știe Slatina, Ila-ila-la, Iar la ai dă m-or alege, Ila-ila-la, Fac tratație la lege, Ila-ila-la, Cine-o vota cu Gherase, Ila-ila-la, Parol că-i dau foc la case, Ila-ila-la, Chiar d-aș ști că trebunalu, Ila-ila-la, Mă trimete-n cremenalu. Ila-ila-la.

Prefagandă pentru calindatură

Sonet

Io dom-le nu sunt tombateră Numa să mă prezant în Olt Și momental pe toți revolt Și vin țărani p-în barieră.

O să-n înfig la butonieră Un ochiu boului învolt, Și doar programa să-mi dezvolt Și să plesnesc dă nu-i zaveră!

Bogdan-Pitești o făcu fiartă Cu barbișonu-i a la Cuza Dar io-m-pun capu că m-aleg!

Io știu pă turtă să-mi trag spuza Că-s populer și — Doamne iartă — Doar n-oi fi tocma așa bleg!

Dom Paladu

Dubla mea trădare

Onor, guvern conservator, Mărturisesc: sunt trădător!

Când am aflat că don Bazil, Cu voturi a 5 lei și un chil, A fost ales de bivolari, — Am tras un chef cu lăutari, Deși conservator, subscrisul Credea c-atins-a Paradisul Și jubila pân-la delir,

El în Senat? Ce chilipir! Ce nesecat izvor de strofe Solemnele lui apostrofe Ascute bravul tău plaivaz Și pregătește-te de haz, O Cyrano, iubit amic Norocul tău este unic, De-acum Ilariu, la Senat, Nu mai e singur, izolat; De-acum Adolfo și Coco Vor face un duo rococo!

Ultima oră.

Din Olt, în ultimul moment a Sunt anunțat foarte urgent Că scumpul meu amic Paladu E candidat Deputat O, Muză-n Cameră mi-l adu.

Demnitatea națională și dom’ Paladu

La Club, Morțun e la tribună, Vorbește despre Hallier; Trăsnește, fulgeră și tună De-ți zici: dar ce-l apucă, bre? — Azi țara-n foc, domnilor, arde, Căci demnitatea-i cu noroi A fost mânjită, prin placarde, Manifestând s-o spălăm noi! Airosum! Bravo! Bis! Ura! Strigă poporul în delir, Să dăm guvernul jos, d-a dura, Să-i tragem sănătos la mir! Dar iată-l și pe dom Paladu. C-un glas puternic de trombon Ca să audă chiar Bârladu, Grăiește rar și cu rezon:

— Da, demnitatea e mânjită, Teribel combătu Morțun; Pen-ca să fie curățită, Io însă alt-ceva propun. De cât placarduri ca Kimiță, Ca s-o spălăm frumos, subțiu Să cumpărăm dă la nea Niță Un chilo dă săpun-rachiu!