Debutul Eroinei

Am o pisicuță Neagră ca o cioară. E foarte drăguță Și-i, jur, domnișoară. Dar vă spun pe șleau, Domnicioara Miau, Gentilă și brună, Nu e poamă bună.

Fiindcă-afară ninge, Am jertfit un pol Și i-am luat-o minge Să joace „foot-ball“, Cu nădejdea ca să Se distreze-n casă, Pe când eu la masă Beau vin nou și scriu. Bani zvârliți pe gârlă! Ea c-un gest zglobiu Mingea-ndat-azvârlă Subt vre-un dulap, Și-și înfige dinții În al meu ciorap. O-njur de toți sfinții, Dar, când cred că scap, Țâșt! îmi sare-n cap Și-mi strică frezura. Înc-o opinteală Și mi-a răsturnat Sticla cu cerneală Ce cu băutura S-a amestecat! Pe biata-mi hârtie... Poftim de mai scrie! Poftim de mai bea! Reflectez nițel Dup-așa belea: Scriu cu tulburel, Sau cerneală: beau?! Domnișoara Miau, Văzând că nu iau Nici o sancțiune, Ia o ofensivă Și mai agresivă... Cu salturi nebune, Iat-o pe fereastră, Îmi calcă-n picioare Cea mai scumpă floare. Și-mi sparge și glastră. Apoi, vitejește La asalt pornește Cu-avântul pantherei Contra etajerei. Ah, mici bibelouri, Amintiri, cadouri, Ce-a rămas din voi După-acest război? Tot o amintire! Și-s sigur, dușmanul, Mai rău ca germanul. Nu-mi va plăti nici O despăgubire. Infamei pisici, Domnișoarei Miau, Ce bani pot să-i iau?

S-o bat, nu mă-ndur, Sunt un trubadur Tandru, sensitiv, Pe onoarea mea, Deși-n S.P. A. Nu-s membru activ. Totuși, se impune O soluțiune. De mai ezitează Mila-mi hăis sau ceau, Casa-mi devastează. Lung n-am chibzuit, Și m-am hotărât: Domnișoară Miau, O să te mărit! Să nu zici nici „pis“ Contra ce-am decis, Că te strâng de gât Și-ți strig: „Zât-zât-zât!“

Dar un contract voi Să fie-ntre noi: D-o să naști, mireasă, Trei ori cinci pisoi, Să-ți-i lași acasă La domnul Cotoi, Mustăciosu-ți Faun; Nu să mi-i aduci Și p-ăști dalcauci În spinare mie, Pe masă, pe scaun, Căci eu nu sunt Braun, N-am menagerie!