Proză · 1901
Disperare velocipedică
George Ranetti · 1 min
Vii călare pe biciclu, tocmai de la Velodrom.
Tu, la geam, mașer, a lene întorci foile la Rome,
Matineu-ți fin trădează marmoreele contururi!
Antrenat, cu limba scoasă, fac un match de zece tururi;
Mă apucă ambalarea, capu-i plin de cauciuc...
Dă-mi un premii, fă-mi bezele, că din stradă nu mă duc!
Nu mă maltrata, Didino! îngere, ah, fii clement.
Ah, fii bună ca biciclul fabricație Clement.
Dacă nu consimți îndată, peste-o oră voi fi mort,
Mi-oi lua etern adio, de la Pucher, de la sport,
Părăsi-voi lumea asta, pentru mine-așa de tristă:
M-or zvârli — un stârv nemernic — în hidoasa Morții pistă!
Haide să zburăm în tandem pe al vieții trist viraj. Sau mai bine, de nu-ți place, dă-mi ca zestre-n mariaj, Dă-mi superba, nec plus ultra, pneumatica-ți mașină Și vom pedală, frenetic, corpolenta mea Didină!