Poezie · 1901

Distrat...

Cum se iubeau! Friț era țal, Reghina simplă menajeră... Vai, fericirea e un val. Statornicia o himeră !

În nopțile de iarnă lungi, Friț zăbovea la berărie Clienți stricați și groși la pungi Organizau câte-o orgie.

Dar goana lui după bacșiș Pe ea cu-ncetul o dezgustă Reghina-și zise: „Je m'en fiche! Dar plânse în camera-i îngustă...

Și plânse-o zi, și plânse trei, Până când Mișu — bată-l vina — Băiat cu schepsis la femei, O dete gata pe Reghina.

Odată însă d-un capriț, Friț merse mai de vreme-acasă; Mișu zărindu-l, strigă: „Friț!!” Și se vârî fricos sub masă.

Dar Friț, distrat cum e de fel, Din obicei răspunse: „'Ndatăăă!“ Ș-adăogă: „De nu mă-nșel, Par-c-ați chemat deja la plată?“