O idilă în bucătărie

O privesc cu frică Mereu pe pisică. Ce mai boroboață Oare-mi plănuiește Pisicuța hoață? Zi, Doamne ferește! Când e ca maimuța Care se dă huța Pe-o creangă de pom, Când-mi-ese-nainte Și pupă cuminte Laba mea de om, Simțind se-nțelege C-al Naturi-s rege, Și ce-ordon eu-i lege. Dar iat-o îndată Ca al mărei val, — Tigru de Bengal, — Zburând peste mine Ca o rândunea, Spre-a zdrobi-n ruine Trei cești de cafea! Explicați-mi mie Ciudata schimbare, Cititori vă rog, Fiindcă deși-s tare În psichologie, Nu-s pisicolog! Domnișoară Miau, M-ai înnebunit Câmpii o să-i iau Pân-să te mărit!

Miki-i cățeluș, Miau, precum se știe, Pisica zglobie Ce descriu acuș. Ambii au culcuș În bucătărie, Deosebit, firește, Căci moralicește Vreau copii-a-i crește. Și Miki și Miau Deasemenea au Câte-o farfurie Din care beau apă Și de unde papă. Miki e-un cățel Leneș și tembel, Distins, dar nerod. Pe când Miau e-n veci Vibrând ca subt arme, Gata tot să sfarme. Miau, când Miki doarme O cauți prin beci Și-o găsești în pod.

Caractere deci Ce-s la antipod. În căsnicii, zău, Vedem și mai rău, Și-n vremea bunichi Tot așa -a fost. Și iată cum Miki, Care e flăcău, Frumușel dar prost, Ciocoi, nu țăran, Pudel Pomeran, Se-ntâmplă-n loc ca să În propriea-i rasă Să-și cate mireasă, Se-ndrăgi lulea De Miau. Da, de ea! Dar, decât Adam Tot Eva-i mai tare. Fără încetare Miki tot cuvântă: „Mâr mâr“ și „ham ham“, Probabil îi cântă Un epitalam. Dar când el suspină Ș-oftează din bot, Din strachina-i plină Miau mănâncă tot. Proverbul francez „Vedeți c-are miez: „Qui s'aimenit... strachină!“ Iar dacă cârtește Și bietul cățel Se linge pe buze, Ea, în loc de scuze, Miorlăind spre el Crunt se năpustește, Și Miau, pisihoața, Îi zgârâie fața; Și, moldovenește, Apoi îl „stuchește“. Miki, Miki dragă, Nu mai e de șagă, Nu fii prost catâr, Renunță l-acest Trist amor funest, Lasă-te de flirt, De ham-ham, mâr-mâr, Te consiliez. Căci altfel la birt Să te abonez Mie nu-mi dă mâna, Iar Miau cu-anasâna Va continua A rechiziționa Porțioara ta. Ș-o s-ajungi, băiete, Sfrijită stafidă: Nu te-ncrede-n fete Și-n Miau cea perfidă! Caută-ți îndată Altă adorată, Idol și fetiș, Tot din al tău neam, Cățelușă castă. Nu vezi cum prin geam Se uită furiș, Când Miau — proastă glumă — Dejunu-ți consumă, Și calm o adastă Sus p-acoperiș Motanul vecin S-o ceară nevastă? O să zic „amin“ Și o să i-o dau. Miki, deci, stai bine, Că nu-i pentru tine Domnișoara Miau!