Poezie · 1901
Volumele lui Duțu
George Ranetti · 1 min
I
Poetul Duțu, keferist,
Dup-atâți ani de muncă,
A publicat volumul trist
De versuri: Crâng și Luncă.
Dar publicul incult, nerod.
Pe artă nu dă sume,
Așa că Duțu are-n pod
O sumă de... volume.
Volumele-n care și-a pus
Tot focul poeziei,
Întoarse precum s-au fost dus
Din iadul librăriei.
Poetul jalnic și sărac
Zicea ades în sine:
„O Muze, spuneți ce mă fac
„Cu astea, vai de mine?”
II
La sfântu Teodor — ziua lui —
Poetu chiam-acasă
Câțiva băieți, știți, d-ăi hai-hui —
Ca să le dea o masă.
Dar, cum poeți-s ușurei,
În calcul se-ncurcase:
La masa-i încăpeau doar trei.
Băieții erau șease!
„Să te vedem pe unde scoți
„Cămașa, frate Duțu:
„Cum o să facă să-ncapă toți?
"Ești bun de dus-la Șuțu!”
Așa-și spunea poetu-n gând
Exasperat de moarte,
Iar chipul lui frumos și blând
Se-ntunecase foarte.
De-odat-un fulger sclipitor
Îi scânteie prin minte
Și deveni surâzător
Ca și mai înainte.
Poetul, inspirat de zei,
C-un teanc de Crâng și Luncă
Lungește masa-i pentru trei,
Chiar cinci tacâmuri încă!
Morală
Ce zice Gherea și blazații
Susținători ai teoriei
Că, de pe urma poeziei,
Nu pot mânca azi literații?