Poezie · 1924

Zdreanța glorioasă

George Ranetti · 1 min
Ca, printr-o vrajă mi-am uitat Durerea și necazu, În clipa când am salutat Drapelul ce-a fost decorat Ieri cu „Mihai Viteazu“
Răsplata steagului român E proaspătă, străluce.., Dar steagu-i vechi, este bătrân, Și-n fața lui smerit rămân, Mă-nchin ca la o cruce
Un petecuț, bravi vânători, — În pumn l-ai putea strânge; Ș-ale mătasei vii culori S-au șters bătute deseori De ploile de sânge
E-așa de mic al vostru steag, Că nu poți face-o fundă. Din el... Dar îl urmați cu drag, Cum steaua lui Iisus un Mag, Cu-ncredere profundă.
Și n-ai vrea zdreanța ta s-o schimbi Scump Regimente 9, Căci poart-ai nemuririi nimbi, Și mândru mâine o s-o plimbi Prin România Nouă!

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere