Poezie

Nestatornicia lucrărilor lumei

Cântec de societate, compus în emigrație Schimb toate ce s-află sub soare, Pre toate ce s-a născut, Că timpul pe aripi ușoare Nu stă pe loc un minut. (Bis)

Legea ursitei în lume Toate supune la giug, C-a omului plânsuri și glume Ca visuri vin și iar fug.

Pe-anului tânără frunte Abie cununi o încing Și iacă pe coame cărunte De-albi fulgi norii amu ning.

Acele ce-n Olimp domnează, Mii scânteioase lumini, Ascund lucitoarele rază Și iar răsar mai senini.

A traiului zilele însă, Ce-atât de repezi s-alung, Pe totdeauna sunt stânse Dacă apusul l-agiung.

Acea fantazie ușoară, Învăpăietă de dori Ca fluturul schimbă și zboară Să pască plăceri din flori.

Dar cela ce floarei se-ncrede, În loc de dulce nectar, Ah, prea târziu simte și vede, Buzele pline d-amar.

Noi toți dineoară în pace În dulce patrie am trăit, Dar astăzi fortuna desface Cele ce ieri a urzit.

Voioasa plăcere ni ține În a ei cerc astă zi; Aleu, cine știe de mâine Unde și cum noi vom fi?

Dar tot așa n-a să rămâie, Veni-va timpul mai bun; Nu-s turbure toate părâie, Nici norii nu tot s-adun!