Poezie

Excelsior

Pe drumu-acesta merg... Și totuși, Doamne, parcă e-naltă parte calea Spre care-aș vrea s-alerg!...

Departe! cine știe spre ce ținut și unde?... Dar sufletele noastre mereu doresc ceva... Pe drumu-acesta mergem, dar pîn'la noi pătrunde Mereu, ca o chemare, un zvon de undeva.

Legați vedem că suntem de lutul ce ne-apasa, Robiți simțim că suntem de-un dor nepriceput, Ce tot mereu ne cheamă, ce veșnic nu ne lasă, Ce tot mereu dispare, — dar tot nu l-am pierdut.

Și inima ne bate pentru ceva ce nu e Și sufletele noastre muncite sunt de-un ind, Menit să nu mai moară, ursit să nu apuie; Și veșnic nasc mai multe, și toate pier curînd...

Și ascultăm doar glasul din inimile noastre; Și poate asta-i calea, ori poate alta e... Ceva e ce ne cheamă, ceva din zări albastre, Ceva din altă parte, și nu pricepem ce...

Pe drumu-acesta merg... Și totuși, Doamne, parcă e-n altă parte calea Spre care-aș vrea s-alerg L.