Poezie

Frumoasă dimineață

Frumoasă dimineață, Luminĭ nenumărate, ‘N a primăveriĭ viață, Mă uĭt și le văz toate. Ah adoară, le iubește ! Dar, vaĭ ! inima mea, Pornită spre iubire, D’a lumeĭ fericire, Cutează a‘ntreba.

Dorita primăvară Cîmpiea însmăltează Și soarele de vară Simțirea înviază; Surîsŭ orĭ câriĭ floare Prea dulce parfumŭ are ! Dar vaĭ ! inima mea, Cînd ochiul meŭ privește Și’n susŭ josŭ rătăcește, Se’ntrab’oarĭ este ea ?..

Spectacolŭ de mărire, Frumoasă dimineață, C’o rumenă privire În orizontŭ se‘nalță A zileĭ dulce soră, Mîndra jun’auroră ! Dar, vaĭ ! inima mea, Cît ochiul se încîntă De frumusețe multă Întreab’ oari este ea ?

Munțiĭ se vădu departe, Acoperitĭ sub ceață, Domnește de o parte Dumbrave și verdeață Țărmĭ uneĭ ape, malurĭ, Reflete rîpe‘n valurĭ Însă inima mea, Cînd ochi-mĭ, astea toate, Le vede, de și bate, Se’ntreabarĭ este ea ?

Cînd ape mișcătoare, Undele-ĭ liniștite, La aureĭ suflare, Cercuie, curgŭ încrețite Cŭ al trestiĭ ușorŭ fremătŭ Sub maluri lăsîndŭ gemătŭ, Ș’atunci inima mea, D’atîta astasŭ mută, Unŭ eco ce ascultă, Întreab’oarĭ este ea ?

Cînd cerul e cu stele, Luminĭ foarte iubite, Luna merge‘ntre ele, Cosițele-ĭ pălite, Simțirĭ misterioase Protegĕ a le eĭ raze ! Ș’atuncĭ inima mea, Gîndirea‘ntunecată, În care-ĭ cufundată, Întreab’ oarĭ este ea ?

Frumoasă dimineață ! Soarele cu mărire, Cerul, lumina, viață, Amorŭ ș’orĭ ce simțire, Florile variate ! Admiră ochi-mĭ toate ! Însă inima mea, Fie ’n ce cugetare, Viața prețŭ daca are, Întreab’ oarĭ este ea ?

Privițĭ pe‘navuțitul, Cu lucsŭ cu pompă mare, Săracul ș’ umilitul Ce pîĭne la pruncĭ n’are; Pe unul și pe altul, Coliba și palatul !.. Vedețĭ daca‘ĭ așa ! Vre unul mulțumire Saŭ are fericire ? Se‘ntreabă’ inima mea.

Frumoasă dimineață, Luminĭ nenumărate, ‘N a primăveriĭ viață, Mă uit, le admir toate ! Ah ! ochi-mĭ le privește, Lĕ admiră, le iubește. Dar, vaĭ ! inima mea, Cunoaște că nu ĕ ea !...