Poezie

Moartea și viața

Haosul greŭ mugind, Sună’n bolta d’aramă Cu urlete, cu larmă Din patru părțĭ plesnind.

Infernul întărtatŭ, Negură lipicioasă Făcea mereŭ să cază Ș’un eco disperatŭ,

Satanŭ din focŭ grința, Ceata cea‘npovăroasă. Cu focŭ și cu pucioasă, Peire în totŭ urla.

Totŭ spiritul răŭ, Creatŭ întru osîndă, Din marea cea arzîndă, Îmĭ da blasfemul săŭ !

Din nuorĭ ce’ngreuiaŭ Pămîntŭ în tiranie, Setoșĭ de anarșie. Demonĭ se revoltaŭ.

Peire !..așa striga Gura de focŭ, peire, Infernul, suferire, Nenorocire grea !

Unŭ trăsnetŭ bubuind, Face Titanŭ să cază, Peirea’l înfiorează, Tronul săŭ sguduind.

Din centru celor morțĭ, Al morții scheletŭ scoase, Cu rînjiturĭ hidoase, Pre ea jurară toțĭ,

Ș’acestea s’aŭ iubitŭ În unul dintre puncturĭ, Cu amenințărĭ, tributurĭ, Ce nu’s de suferitŭ.

Să’năbușiască vrea A lumeĭ resuflare : Plîngerĭ, grea apăsare În totŭ unghiul creștea.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ce fulgere din nuorŭ ? Ce mînă creatoare ? Din cerŭ mîngăitoare, Veni spre agiutorŭ ?

Din nuoŭ iarăși resunŭ Bolțile de aramă, Infernul se într’armă : Arme’n mișcare punŭ !

Fulgerul scăpărînd, Trăsnetul șerpuește, Strebate neantul, cotește, Cade focul arzînd !

Cerul este deschisŭ.. Îngerul de lumină, Vine c’ŏ aripă lină, Al Domnuluĭ e trimisŭ !

Pacea a trîmbița, Celor credincioșĭ, pace !... Urletul’n josŭ se trage, Moartea cade și ea !

Îngerul pace a zis : Venițĭ ceĭ drepți cu bine Căcĭ, iată, Domnul vine, Infernul este‘nvinsŭ !

Și ceĭ ce’aŭ suferitŭ, Avea-vorŭ bucurie; Pace în eternŭ fie, Pace pînă’n sfîrșitŭ !

Lumea atuncĭ scăpînd Din muncĭ și de durere, Valea plîngeriĭ pere, Chinul de pre pămîntŭ

Moartea ce secera C’o ghiară destructuare, Undă amenințătoare, Feare o’ngreuia

Teribilă grințînd, Urlete de turbare, Gemet e’nfiorătoare, Scotea’n lanțurĭ sberînd

E Domnul celŭ de susŭ !... Crist, legea, viața, Credința și speranța, Amorul celŭ maĭ presusŭ

Crist celŭ totŭ potentŭ, Deschide Orientul, Sguduie firmamentul, Vorba sa unŭ torentŭ….

Acelŭ ce către aĭ săĭ, Face a sa voință Ně a zis ! "aveți credință ! Domnul este cu voĭ !...

Apostolĭ meĭ frațĭ, Scris e să se’mplinească Voiea Dumnezeească : Credețĭ nestrămutațĭ !..

Vorbele-ĭ se audŭ, Și soarele lucește În clipă ocolește Lumea carě a crezut,

Fulgere se’ndesescŭ Lumina lorŭ străbate Locurĭ multŭ depărtate, Toți ochiĭ o privescŭ

Noaptea’n clipă perind Întunericul fuge, Josŭ în infrenŭ se duce Umbră ne maĭ lăsînd.

Omul dar liberatŭ, Trece din neștiință : Sufletu-ĭ la credință Cade, stă’n genuchiatŭ.

Frunțile se’nclinŭ, Carul înaintează, Lumina sa derază, Darului toți se’nchinŭ !

Moartea’n osîndă grea, Crist ’i a dat sfărîmare Sufletul moarte n’are, Lumina e viața sa !

Haosul curățitŭ, Îngeru’naintează, Crist, legea-ĭ triumfează Lumea s’a mîntuit !...