Poezie · 1857

La regenerarea Românii

Romînie ! Romînie ! Dulce țară, glorioasă Pasă plină de mândrie Într’o cale luminoasă !...

Lîngă sora ta iubită Unu tronu falnicu vi s’așează Cu Moldavia unită Gloriea vă încoronează

A Moldoviĭ famă mare Ș-a le tale bravurĭ sumă V-a făcut nemuritoare : Două surori dintr’o mumă !

Iată, Vălul se redică, Ochi-ți vădu viitoru mare; Nuorul innoranțeĭ pică, Pentru a ta regenerare !..

Veți avea aceleașĭ nume : Romînia strelucită !.. Precum Roma fu în lume De toțĭ popoliĭ mărită !

A eroilor virtute, Faptele vă vor fi spuse De cînd lanțuri vă fu rupte, Și pe capŭ cununĭ vă puse !

Atunci braviĭ combătură Secoliĭ ceĭ de peire !... Prin resboae țe avură Țĭ-a dat sufletŭ la mărire !...

Stefan, Mircea, Mihaĭ Vodă Marĭ eroĭ lumea ‘ĭ declară, Radu, Țepeș, - Negru Vodă, Dragoșĭ ce ‘ntîĭ vă fondară !..

Al lumineĭ dulce soare, Și prea sfîntă Providență, V’a surisŭ în destinare, Cunoscîndu-vă credința

Fii tăĭ consfințindŭ Dreptul, Aŭ trecutŭ la nemurire !.. Eĭ luptându-se cu peptul Ți au fost scutŭ de mîntuire !

Drepturĭ, legĭ care te ține Cu trectul te mărește; Sînge vărsîndu pentru tine, Autonoamă te numește !..

Vedețĭ dar p’a Romei fiie, Jună și prea glorioasă, Subt o rază d’aurie Ce pe fruntea eĭ se lasă !..

Dulce, fericită țară !.. De la Traian ce te cheamă Ca să regeneresĭ iară Aĭ fost demnă d’a ta mamă !

Amîndouă, împreună, Progresațĭ !... și, prin unire, Din Cerŭ angelul cununà Vă va da spre fericire !!.