Omului

la Lord Byron,

O! tu, ce încă lumea nu știe al tău nume, Unu muritoru sau demonu, ce spiritu fuși în lume Sau bunu sau fatalu geniu, Biroane! ori cum fie, Iubesc d'a tale cînturi selbatec'armonie, Precum iubesc și vîntul și trăsnetul cînd cade Ș'amestec al său urlet cu vifore turbate! Te'ntoarce, îți ia rangul la prima-ți stea divină, În rîndul celor apți de glorii de lumină, Ce Domnul c'o suflare le-a dat însuflețire, Spre amoru și spre a crede, să cînte a lui mărire!