2 iulie 1904 — Ana Conta-Kernbach

Ștefane, Mărite Doamne, Bune Ștefan-Voievod,

Lasă cripta-ți și hodina, uite vine-al Tău norod... Vin bătrâni, soții, vin mame, vin ostași cu mândre plete Vitejie vin să soarbă și de slava-ți să se-mbete. Vin, cununi de nemurire, sa-ți așeze pe mormânt Și să ceară sfântă paza pentru sfântu-le pământ.

Craiule al Românimii, Mare Ștefan-Voievod,

Pavăză ocrotitoare dunăreanului norod,

Când șuvoiul barbariei pângărea întregi pământuri, Tu în sufletul de mamă ai știut trezi avânturi Și din cruce — singur sprijin! — simbolul nădăjduirii Ne putuși face-nco-dată, semnul sfânt al mântuirii.

Scut de biruinț-al Cruci, Sfânt Ștefane-Voievod Lasă-ți binecuvântarea pe-ncercatul tău norod. Fă ca-n vremile de-a pururi dragostea să ne adune, Fiii tăi de-același sânge, fiii tăi de-același nume. Dă-ne mintea ta lumină, vitejia-ți paloș dă Și iubirea Ta de Țară, flamură ne-nvinsă-o fă!