Poezie · 1915

Adăpost

Calde doruri Trec în stoluri Spre neant singur etern! Iar din jale Se las pale Și pe gând mi se deștern.

Stea, frumosul Luminosul Țel, s-a stins. O! n-ar fi fost! — Cat în vrere Mângâiere Și în vise adăpost!