Poezie · 1915

Drăgălășie

Ci lasă scrisul, mamă, Și vino lângă mine. Pe noapte cine-o cheamă? Și zâna de-unde vine?

Ia-mi spune o poveste... Au zâne păr de aur? De-aceea stau în turnuri Sub strajă de balaur?

Și zmeul cel puternic De sfarmă stânci cu palma, Cu Barbă-Cot piticul Tovarăși sunt de-valma?

Ori spune, mamă dragă, Poveste-adevărată... Colo departe cum e? Ce-a fost cândva, odată...

Iar mai la urma urmei Tu spune tot ce vrai!.... Cu brațul mă-nconjoară Și lângă mine stai.

Dă-mi capul, dă-mi și mâna A mele sunt, — o știi! — E ca să nu poți fuge Și-alăturea să-mi fii...