Poezie · 1915

Gândire

Gândire, facla vremiei, eterna călătoare, Legând un veac de veacuri, tu, forță creatoare, Tu plăsmuit-ai lumea!... Stihiile informe. Le-ai stăvilit cu număr, le-ai îngrădit cu forme. Și din icoane sterpe, tu zeii ți i-ai scos Să-ți înfrâneze mersul... Azi frânele ți-ai ros Din lanțuri de robie scăpat, nou Prometeu. Întregii vremi ce vine, rămâi tu singur zeu!