Proză · 1915
Mamă
Ana Conta-Kernbach · 1 min
M-au dus și pe mormântul tău nu vin să seamăn flori...
De câte ori aș vrea să plâng la capul tău, de câte ori!
Plecând genunchii, țărnei tale tăcutu-mi gând să spun,
Și din a morților hodină, doar liniște s-adun!
Din ochii tăi adânci, senini, nici o privire pentru mine? Cine-mi răpi surâsul tău, atât de trist, o mamă... Cine? Și nu-mi rămase nici mormântul să pot să seamăn flori De câte ori ar fi să plâng la capul tău, de câte ori!