Castelanul

Spaima nopții-ntunecate Tot mai multe spaime-adună, Pân-o rade vr-o furtună Restul muced de cetate! Au căzut și stâlpii porții, Turnurile cu suișuri; Nu se vede din tufișuri Tot acest castel al morții, Iar din lumea câtă fu Singur castelanul este Viu rămas, ca-ntr-o poveste, Uhu, hu!

Singur el în sala rece A strămoșilor, nepotul Celor ce or pieri cu totul Când și el se va petrece. Între-un Mars de bronz și-un faun Șirul pânzelor arată Toată seria-ngropată; Iar, în fața lor, pe-un scaun Stă de ani cum stă și-acu El, cel viu, cu ochii țintă — Huhurezu-n turnuri cântă Uhu, hu!

Putrezit de multă vreme Se scufund-acoperișul; Colbuit, păienjenișul Peste scuturi vechi și steme, Ca un giulgiu murdar s-anină. Atmosfera e greoaie, Pică picuri rari de ploaie Pe parchetul în ruină. Și-ntr-acest locaș ce fu, Cu strămoșii săi el moare, Singur și ascuns de soare. Uhu, hu!

Noaptea, când scăzută luna Printre nori spre-Apus purcede Tot așa pe jelț îl vede Mut și mort ca tot-dea-una. Vântul geme-a groază-n ramuri, Iar prin tinzi, prin sale zboară Lilieci ce se strecoară Printre ierbi, pe sparte geamuri. El e nemișcat și-acu; Cad pe păru-i, iuți se urcă Și prin barbă i se-ncurcă Uhu, hu!

Vântul draperii desparte Și-n perdele scormonește. Când vr-o ușă se trântește Undeva pe-un gang departe. Furios răsună golul Dintr-o sală-n tr-altă sală ; Cad bucăți de tencuială, Și-ngrozit svâcnește stolul Liliecilor acu. Crapă zgomotând tavanul, Nemișcat stă castelanul — Uhu, hu!

Iar când slaba lumânare Ori de-un liliac atinsă, Ori de-al nopții vânt e stinsă: Castelanu-n nemișcare Și prin bezn-așa rămâne Tot cu ochii spre tablouri — Vin pe vânt din văi ecouri De lătratul vr-unui câine, Iar din gangul care fu Zboară peste-adâncul văii Tristul vaiet al cucuvăii — Uhu, hu!

Cântă-n sat acum cocoșii, Ziua-ncepe să s-arate — El cu ochii pe perete Tot își numără strămoșii. Urgisind să aib-o soartă Cu «mojicii» lui din vale, N-em păcatul vremii sale Stăruiește’n lumea moartă, Fiii al lumii ce trecu: De-ai săi-moși să fie-aproape Și-ntrun loc ei să se-ngroape, Uhu, hu!