Poezie

Gazel (Oamenii mă-nvinuiesc)

Oamenii mă-nvinuiesc, Că sunt tânăr și iubesc!

Tu mi-ai zis să viu la moară Pe-nsărat, să te-ntâlnesc,

Dar la moară dau de prieteni, Și de prieteni mă feresc.

Te-am văzut și ieri pe-o cale. M-am temut să te opresc,

Că de mama mi-e rușine Și de tine mă sfiesc.

Mi-e necaz pe toată lumea Și mi-e ciudă că trăiesc:

Te-aș lăsa și mi-e cu jale, Te-aș iubi și nu-ndrăznesc!