Poezie
Lordul John
George Coșbuc · 1 min
Se zvonise prin ziare
Că-n Irlanda e-ntr-un sat
Un bărbat grozav de tare.
Lordul John, prinzând de veste
Cine e și de-unde este,
Pleacă-n grabă ca să vadă
Dacă e adevărat.
Ca mulți lorzi de viță veche
Din întunecatul Nord,
Lordul John e-ntr-o ureche:
Fluieră pe drum și cântă
Și e cel dintâi la trântă.
Și-i voinic fără pereche
Și e cel mai tare lord.
A găsit în urmă satul;
Pe țăran el l-a găsit
Ocupat cu măturatul
Curții. Și, ochindu-l bine,
Lordul drept spre dânsul vine
Și descalică degrabă
Făr-a zice „bun sosit“.
Ș-apoi gata de luptare!
– „Tu ești Willy Spucker?“ – „Eu.“
– „Spun că ești grozav de tare
De ți-a mers cuvânt prin lume,
Eu din Londra vin anume,
Să ne punem la-ncercare.
Trântă deci cu tine vreau!“
Willy Spucker se crucește,
Simte palmele că-i ard,
Leneș târnul și-l proptește;
Scuipă-n palme și se-ntinde
Și pe lord de brâu îl prinde,
Sus o dată-l răsucește
Și-l azvârlă peste gard.
– „O să stau acum cu tine
Să mă lupt ... Mai vrei ceva?
Auzi tu, cu ce gând vine!“
Lordul John privind cu jale
Și tinându-se de șale:
– „Să-mi azvârli, te rog, creștine,
Și cel cal, să pot pleca!“