Nebunul

—„O văd, o văd ! Departe-n văi Cu groază-n suflet, Tată sfînt. Cu părul despletit în vînt—" Și ochii lui s-aprind văpăi. —„Te-nșală, Medre, ochii tăi ; Nevasta ți-e-n mormînt."

—„Și mînile-i de mijloc țin Copilu-n aer ridicat ; Și-alearg-așa, țipînd prin sat—" Și glasu-i slab de plîns e plin. —„Ce gînduri fără rost îți vin ! Copilul e-ngropat !"

—„Și-mi arde casa ! Limbi de foc Ard lumile lui Dumnezeu ; Cad bîrne-aprinse-n capul meu—" Privirea-i stă țintită-n loc. —„Ei, taci acum ! Ai fost proroc Destul, nu fi mereu !"

—„Sînt cu sacuri... și-mi vor izbi Sâcurea-n Cap, că sînt ocnași ! Ești tata meu, să nu mă lași—" Și-acum fricos în jur privi. —„Să nu te temi! Ei n-or veni, Că-n jur ei au ostași."

Și tata strîns de piept ținea Pe fiul său. Ofta duios, Dar lung și crunt de nemilos În ochii fiului privea. Iar fiul tremurînd stetea, Plecîndu-și ochii-n jos.

Era voinic. Ar fi putut S-arunce-n văi așa ca-n joc Pe tată-său, dar sta pe loc Cu teama cînelui bătut. El toate, toate Ie-a pierdut, Băiat fără noroc !

—„Cînd îl vedeam pe punte-n sat, Treceam pe-alături prin părău. Eu bine lui, el mie rău—" Vorbea cuminte și-așezat. —„Era el, Medre, supărat Pe tine, de flăcău."

—„Ei, cînele ! De m-a voit Pe mine fata, nu pe el, Sînt eu de vină ? Ba de fel-—" Și-acum vorbea grăbit-grăbit. —„Ei, iar te-aprinzi! E un mișel, Și lasă-l, că-i ocnit !"

—„Sub țîța stîngă vreau să-i pui Cuțitul... da, să-l potrivesc, S-apăs și-apoi să-l învîrtesc—" Și iar ardea privirea lui. —„Ei, taci acum ! Să nu mai spui De el, că te lovesc."

—„Să-mi horcăie, cînd i-oi fi pus Pe piept genunchii amîndoi ; Eu vreau să plec să-l văd, apoi—" Acum sări turbat în sus. —„Stăi, Medre, stăi! Sărac de noi, Ce gînduri te-au răpus !"

E rîpă-n fața lor. Tîrînd Pe tată-său, care-l strîngea De mijloc și-n zădar proptea Picioarele-n nisip, cătînd Să-l ție-n loc, acum urlînd Spre rîpi el se ducea.

Un scurt, sălbatic sforăit Pe nări, e glasul luptei lor ; Se-ncleaștă teama de omor Cu furia : se duc grăbit, Și-acum pe rîpi s-au prăbușit Și tata și fecior !

(1896)