Sonete de lux — George Coșbuc

I

CURRICULUM VITAE

Puțin ne pasă cine-i, al cui, și cum îl cheamă. El a trecut liceul cu cea mai slabă notă, Apoi s-a făcut actor. Dar fața-i idioată N-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o damă.

A-ntrat apoi în oaste și-a stat, cum bag de seamă, În lazaret trei toamne, pus bine de-o cocotă. Ieșind, a scris novele, dar n-a scris bun o iotă; Apoi s-a făcut pictor și-artist de panoramă.

Cu timpul un istoric i-a dat să scrie copii, Dar nu știa sintaxa, scria ca-n timpul mitic S-a hotărât în urmă să-și deie ortul popii.

S-a spânzurat! Dar bietul rămase paralitic,

Că l-au tăiat din ștreanguri, și-atunci ștergându-și stropii P-obraz, și-a dat de petic, fondând un ziar critic.

II

VIZITE

Vrei tu să fii eroul saloanelor? Ascultă.

Tot ce știi nou, vorbește. Sfârșind, schițează harta Laplandei, apoi spune ce regi au fost în Sparta, Ce preț are făina, pe scurt fă vorbă multă.

A sta deoparte singur tăcând e o insultă. Mergi dar și-ndrugă mofturi cu Mița ori cu Marta; De pleacă vreo cocoană, dezvoltă-ți toată arta De critic, clevetind-o că-i slută și incultă.

Zâmbește și aprobă, orice prostii să-ți toace Stăpâna casei, vesel primește-i tot reproșul; Dar când începe doamna distrată să se joace

Cu micul ei ceasornic, e semn că-ți dă pașoșul. Atunci bonjour încolo, bonjour madam încoace Și zi: la revedere când va-nvia strămoșul!

III

CRESCIT EUNDO

Ce-i drept, e drept, poete! și-ți spun: ești de talent Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare

Și toți avem defecte) în fond, mi se cam pare, Că ești prea slab, și stilul ți-e prea neconsecuent.

Ești prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent Să judec tot; firește, greșeli de conjugare Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare Și-apoi, o știi tu însuți, n-ai nici un sentiment.

Că ești naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece Și nu-ți imput nici limba, dar gustul ah, a fost În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece!

Încolo versuri bune, cam rari și fără rost Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece! Ce dracul! Furi întruna și furi așa de prost!

IV

DOC. X

Trei zile-a stat în pește vestitul profet Iona, Și-a fost el pentru asta savant ihtiolog? Iar X e matematic și mare pedagog

Fiindc-a stat și dânsul trei zile prin Sorbona?

Când era mic, de dânsul prinsese groază bona: Spunea prostii mai zdravăn decât un filolog Iar azi cu tot refrenul: așa-i, cum zic, mă rog, Nu știe domnul doctor ce-i tropicul și zona.

De-a scris numai trei rânduri, sub nume el și-a pus Și diploma, subscrisa altcum de vrun Gambrinus. Iar de-ai vorbit cu dânsul, sunt sigur că ți-a spus

De zece ori, că-i doctor în cosinus și sinus. Și te-ai convins! Prostia e uneori un plus Al minții, însă mintea lui X e proastă-n minus.

V

POLEMICĂ LITERARĂ

Susții că Iuliu Cezar mânca des murătură? Stupidule! Citește în pravila Moldovei. Ce? Slav e rădăcina ceaslovului și-a slovii? Și morcovii-s dactilici! Curat caricatură.

Tu zici că fur citate? Dar toți măgarii fură! Și nici nu-i furt: în dogme oprescu-l blagoslovii! De mai repeți citatul grecesc: Quod licet bovi, La proxima-ntâlnire îți vâr umbrela-n gură.

Ești idiot! De vorbă nu stau c-un de-alde tine, Dar dacă nu-ți ții gura, să știi că-s hotărât Să-ți scriu d-acum răspunsuri lipsite de rușine.

Și de mai vii cu fleacuri, eu vin numaidecât Cu altele, că-n urmă de știi să-njuri, te ține Că și eu știu! și-aibi grije că-ți sar odată-n gât!