Poezie · 1896

Amintire

Divina mea bucătăreasă, O unguroaică durdulie, Avea un păr ca de mătasă Și ochii plini de poesie.

Părea o drăgălașă zână Din basme aevea întrupată; Spre a-mi găti, cu alba-i mâna Cea mai superbă marinată.

Indură-te, crudelă Roză! Fii milostiva și cuminte; Voiesc să uit a vieții proză În sărutarea ta fierbinte.

Dar ea ne-ndurătoare, rece, Mi-a zis: „La mine am bărbat Nem larmă, altfel mine place Eu spui lui Ianoș ce-ntâmplat”.

S-a dus infama făr-o vorbă Dar mi-a lăsat ca amintire În ziua aceea chiar în ciorbă... O buclă blondă și subțire!