Apel desperat

Electrică copilă curentul pilei tale

Și forța ta motrice, m-au scos din balamale! Ți-am dat, mai ieri, adresa-mi și te-am rugat să vii, Să-ți spun, ce nesfârșite, ce triste și pustii Sunt zilele, când singur, lucrez la aparat, Gândind, că-n veci departe-i releu-ți adorat! A, dac-ai fi aproape magnetică minune,

Ai potoli furtuna gândirilor nebune;

Al fi paratonerul norosului meu trai

Și-ai transforma oficiul în mândru, dulce rai! De ce nu vii? Te-ndură, trimite-mi o scrisoare, — Cu „porto“ chiar să fie, — dar fă-mi astă favoare; Căci altfel, te asigur, teribilul curent

Din ochii tăi va face să mor f. f. urgent!