Poezie

Aventura cu alde Marița

Am întâlnit-o la marșandă, Își cumpăra o pălărie, Și i-am făcut o prepagandă Dă să făcuse stacojie.

Marița o chema... Marița (Un nume să te lingi pă buze Mai dulce dă cât e alvița!) Și-ntâi voia să mă refuze.

— Consimte, ah, Marițo neică,— I-am zis ciupind-o dă turnură, — Și hai să te tratez c-o fleică Și c-o juma dă băutură!

Mi-a arătat întâi fasoane, Da-p-ormă n-a avut ce face, Ca io-s teribel la cocoane Nici moarte nu le las în pace.

Ș-am petrecut la nemurire; Era cea mai vivantă damă! Mi-a oferit a ei iubire, Eu două chiluri și pastramă.

Da-când a fost la pont, ca dracu, Mi-a zis să viu a doua seară... Săraca o durea stomacu Și avea, pardon, ișire-afară!