Ce fel de creștin?!

Când mi-ai scris prin nașu, (Că tu nu știi carte) Și-ți citeam răvașu, Ne băteam departe Tocmai pân’ Carpați; Deh, și când te bați, Oricât dulce-i slova Scrisă din Moldova, Vremea nu ți-o pierzi S-o vezi pe-ndelete, Că ochi-ți, băiete, Văd doar stele verzi, Fum și foc și sânge, Și doar camarazi Ce cad lângă tine, De inima-ți plânge. Dar, Ancuțo, azi, Azi parcă-i mai bine. Pot vorbi cu tine, Ca la șezătoare, Și-ți trimit scrisoare. Vei ști nevestică Că de zece oare N-am mâncat nimică, Mi-e frig la picioare, Sufăr de păduchi, Am junghi la rărunchi. Și de-o săptămână Sunt rănit la mână. Însă nu mă doare Decât dorul tău, Și gândul că încă Pe vrăjmașul rău Tot nu l-am răpus, Iar Domnul de sus Nu vrea să-l lovească C-o ciumă ori brâncă. Au, zic cu mirare, Câteodată eu: Precista Nemțească Șă fie mai tare Chiar ca Dumnezeu?! Neamțu cică este Creștin. Ași, povestea! D-ar fi-adevărat Nu s-ar fi-nhăitat Cu turcu spurcat. Dac-ar fi creștin N-ar fi-așa hain Neamțul. Că ne-așteaptă, Fă, nu-n luptă dreaptă, Cum știam răzbelu. Ci ascuns mișelu Ne-orbește cu gazuri D-alea, puturoase Dă-ți pătrund în oase... Doamne ce năcazuri Am mai pătimit! Păi ăsta-i război? Ș-am mai auzit Că și-n sat la voi Vin cu-arioplane Ș-asvârlă din nori Plumbi ucigători În babe sărmane, În uncheși și-n prunci, Și-n biete vădane Ce muncesc prin lunci, Și aprind bordee, Și omoară vite... Spune tu femeie Adevăr că vin? Ș-asta pasă-mi-te 'S fapte de creștin?! Eu în vârfu’ furcii Nemți-aș spânzura! De când interesu I-a înfrățit cu Turcii, Eu socot așa: Dumnezeu al lor Got-ul nemților, A turtit rău fesu. N-am drept, spune fa?... Nu mai am hârtie, Ano, deci închei. Sărut ochii tăi Aprinși ca văpaia. Ș-alunița aia, Știi de subt bărbie. Cugetă la mine, Și-ngrașă ăl porc, Să-l tai când mă-ntorc.. C-o să fie bine!