După nuntă

Doream să descriu În ritm cald, zglobiu, A ei cununie, Triumf al iubirii, Ca-n „Nunta Zamfirei“ G. Coșbuc... Vai mie! Miau n-a fost cuminte, Nici p-al ei părinte Nu-l pofti să vină: Nuntă clandestină Ea și-a celebrat!

Miki-i dezolat Că-n zadar, săracul, Zilnic și-a frecat C-un chil de benzină Codița și fracul Scos din naftalină. Frat-su, celălalt, Mai botos și-nalt, Din alte motive Supărat a fost: Având foame cruntă, El știa că-i rost, Ca la orice nuntă, De aperitive, Plăcinte, sarmale, Vinuri sugative... În cuvinte scurte, Vă spui că-i o jale În întreaga-mi curte, Un gâscan și-o rață, Un purcel și-o curcă, Ce de-o lună-nvață Un marș nupțial Să-l cânte-n quartet, Văzând cum se-ncurcă Miau c-un geanabet, Mi-au făcut scandal! Deasemeni, cocoșul, Care voia, moșul, Să facă, la bal, Conchiste sublime Și... pe dracul ghem, Deși-are-un harem: De puici legitime! Feșteli iacaua, Miau! Și mahalaua Toată o blamează... Dar ea ne sfidează. Nunta și-a făcut-o, Acum ce-i mai pasă? Tot la mine-n casă-i, Însă am pierdut-o! Mănâncă și bea Ca și altădată, Dar nu mai e ea, Este altă fată, E-o coniță care Foarte curând... fată! Zace-n așternut Și-ntruna trist „toarce“... Nu se mai întoarce, Miau, ce-ai pierdut!

Am o consolare Doar în acest gând: Fată mare n-am În întregu-mi neam, Da-n schimb eu-n curând Voi fi... tată mare!