Poezie · 1924

Grănicerii

În ritmul unei hori din sat Ce răsună din goarne, Prin fața mea au defilat. Știau băieții c-au plecat, Dar nu de-or să se-ntoarne.

Și totuși, pasul lor zglobiu, Și buza râzătoare, Și florile dela chipiu, Păreau s-arate că ei știu Că merg ca să se-nsoare.

Viteji și mândri grăniceri, Voi n-aveți fața, cruntă, Nici ochii roșii, ori severi... Când v-am văzut alaltăieri, Da, vă duceați la nuntă!

Mireasa voastră o ghicesc, E chipeșă femeie, Dar nu-n pat moale boieresc Și așteaptă dragul, ci — gândesc — Veghează în tranșee.

Crivățu-i seamăn-a sicriu, Și un obuz i-e pernă... Mireasa voastră eu o știu, Bravi grăniceri cu pas zglobiu: E Gloria eternă!