Poezie · 1901

Iahnie

Ce gătit era odată, Vecinic avea haine noi; Astăzi, criză blestemată, Azi ca racu dă-napoi.

Părăsitu-l-au amicii... Unde-i vremea când zicea Un „veni, guvidi, vici“ Și p-ori cine cucerea!

Albi bani de negre zile Ai pierit din portofel; Răbdătoarele cămile Rabdă mai puțin ca el.

Când îl vezi, te-apucă plânsul, Pururi cu stomacul gol! Azi pe scena lumei dânsul Nu mai joacă niciun rol.

„O să crap” ades își zice. „O să mor, un glonț și-atât: „Somnul vecinic e propice „Unui trai pustiu, urât”.

„Energia-mi se topește, „M-a zdrobit acest calvar; „Moarte, vin', mă mântuiește, „Știu că scap d-atât amar!

Însă, o speranță slabă Lin străbate al săi cap; A visat azi noapte-o babă Băgând mâna în ciorap.