Iașmakul Fatmei — George Ranetti

Poema eminamente turcească, dar de proveniență daco-romană

Ibrahim Coltuc Effendi, pașa din Falmalagioc, O fi-având el multe lire și beghiri hrăniți cu foc. Iatagane cu plăsele de sidef strălucitor Și caicuri ce despică unda clarului Bosfor; O fi-având zaharicale și halva în magazii, Blăni, covoare, meși, pistoale și caftane cilibii; O fi având, dar toate astea pentru dânsu-s bagatele, Când pătrunde în seraiul tapetat cu geanfezele! Ah, acolo, pe divanul comandat în Anadol Își răsfață trupul leneș și — scuzați — aproape gol, Fatme cea mail drăgălașă odaliscă din harem, Roaba neagră ca celebrul chinoros al lui Ghedem!

O tunică cu bibiluri prelucrată-n selemie

Strânge talia cadânei mlădioasă și nurlie,

Iar picioarele-i micuțe încălțate-s în papuci. — De se plimbă câte-odată cu escorta d-eunuci,

Osmanlâii cască gura și rămân pe loc năuci,

Când o văd trecând pe stradă în tramcar sau în trăsură Și-aud vocea ei mai dulce ca un cântec de tambură! Nimeni însă din aceia ce-o privesc cu lăcomie Nu-s în stare ca să spuie de-i bălană, arămie, Sau de ochi-i îs albaștri, negri, verzi ori cafenii, Dacă sunt aprinși, sălbatici, cu albeață, galeși, vii... Că-n Stambul e lege sfântă fistichiul obicei

Ca femeia să-și ascundă cu-ngrijire chipul ei. Să-și îmbrobodească fața în iașmak de ibrișim.

Într-o zi pe când cadâna stă-n ceardac cu Ibrahim Ce-și fumă tembel ciubucul și sorbea din felegean, — Hop, că intră ianicerul Mustafa-Beni-Hasan,

Și din vorbă-n vorbă-ncepe ca s-o laude pe sclavă. Pașa sare ca un tigru prins în furie grozavă:

„E frumoasă zici, ghiaure!? A mă jur pe Mahomet

„Că te-njunghii, — dac-acuma îndrăznețe geanabet, „Nu-mi vei spune cum poți astfel să-nșiri farmecele ei, „Când Alah poruncă dete în Coran pentru femei

„Să-nfășoare cu iașmakul nepătruns întreaga față! „Haide, spune-mi adevărul, voii cruța spurcata-ți viață...“ Mustafa se-ngălbenește, spaima glasul înnăbușă... Ar fugi... Dar cum? Kavazii stau la pândă după ușă! Tremură parcă-i o frunză sau o voce de tenor

Când privește iataganul groaznic, amenințător,

Gata să reteze capu-i așă tânăr și frumos!

Însă Fatme-ncet se-ndreaptă către Pașa furios: „Ibrahim Coltuc, te-ndură! Nu vreau sânge să se verse... „Nu; Coranul n-am călcat!

„Nu m-am dezvelit la față, ci... la părți... mai... vice-verse... „Mustafa-i nevinovat!“