Poezie · 1901
Ideal și alt nimic
George Ranetti · 1 min
Vis dezmierdat d-apururi în taină de burlaci.
Ah, vis de negrăită și dulce fericire!
O soață foarte simplă, dar plină de iubire
Și meșteră să facă copil și cozonaci,
Și la cămăși să-ți puie butonii de cilic...
Și alt nimic!
Un băiețel și-o fată, nebuni ca niște draci:
O soacră surdo-mută cu prea blajină fire;
Un unchii care să crape lăsând o moștenire;
O casă cu grădină, șopron cu cal și vaci.
Și un dulău în curte drept ori și ce amic...
Și alt nimic!
O slujbuliță grasă, nimica să nu faci;
O decorațiune de la augustul Sire;
În parlament un scaun să zică că chilipir e,
Și să-ncasezi diurna, să sforăi și să taci;
Să ai livezi de prune și țuică-n alambic...
Și alt nimic!
Să nu știi ce e doctor, de boală să nu zaci;
Să cucerești cucoane c-o singură privire;
Fără să scrii nimica, să treci la nemurire;
Și filantrop să-ți zică, gonind pe cel săraci;
Și gestu-ți cel mai simplu la toți să pară, șic...
Și alt nimic!
Orice miros să-ți pară parfum de odagaci;
Pe an venit s-ai neto de una mie lire;
Un loc de prima clasă și-n tren și-n cimitire;
În bronz să-ți toarne mutra pioșii tăi ciraci;
Iar pentru-un pol subscrisul o odă să-ți dedic.
Și alt nimic!