Leana către Stan

De când ai plecat, Stane, la război, Multe s-au schimbat În sat pe la noi.. Alde moș Vasile S-a sfârșit cu zile, Că cică nu puse Pe Ghioala să-i facă Descântec de tuse... Ne-a fătat o vacă Azi noapte-un vițel, Dom’ primar slăbește, Că nu mai găsește De când e răzbel, La Avram crâșmarul Băuturi de fel. Săracul primarul! Notaru, — și el... Fata lui Arvinte S-a iubit, săraca, C-un șoltic de rus, Ș-a pățit ca... vaca Păi, io nu i-am spus? Dă ce n-avu minte? Lui Năiță al nostru: I-a crescut un dinte. Când m-ia-n gută țâța, Zgârâie ca mâța, — Dar mi-e drag bădie, Că-ți seamănă ție, La ochi, la sprâncene, Ca înfățișare Ești leit tu, nene, Doar mustață n-are! Ah, Stane, Stănică, Seara mai ales, Când culc pe Năică Și-n ogradă ies Să hrănesc ăi porci, O sfârșeală-mi vine Cu dorul la tine... Când o să te-ntorci? Măi, lifta păgână Și pă Barbarezi Iute să-i răpezi, Șă muște țărână Și vin să mă vezi, Că-i bun Dumnezeu, Eu știu c-o să scapi!... Îți trimit ciorapi, O flanea de lână, Ș-o rață s-o papi. Și mușcând din ea Stane, să-ți porți gândul Și la Leana, ta... Ce-și așteaptă rândul.