Logica lui Harpgon

Șloim Ghidale-i muribund; Sura plânge lângă pat: — Tăinuit-am un păcat. Astă-zi nu ți-l mai ascund! — Ce zici Sura? — Știi, Ghidale, Micul Ițic ce-am născut Astă toamnă la Sascut, Nu-i copil al Dumitale! — Dar al cui? Că te umor! Spune-mi repede muiere! — L-am făcut deja cu Stere Fanterist serjent major. — Ce zici tu? — I-am dat purale. — Dar de unde ai avut? — Într-o noapte te-am văzut Cum dormeai, dormeai, Ghidale, Și-am vârât frumos o mână Sub saltea di piste pat, Iac-așa, și am luat Din șorap așel di lână De cinci ori câte un leu!... — Sura! Sura! Foarte bine! De-al luat banii de la mine: Ițic e cupil al meu!