Poezie

Melancolie de toamnă

M-apucă toți dracii cân-vine Sictembre, Cu dame-aș vrea iarăși amor să tratez, Nu d-alea ce-n clubu lu Gherea sunt membre, Ci dame vivante și cu chichirez.

Pardon că pe față îmi dau azi arama, Dar toamna transformă al meu naturel; Când frunza pălește și iese pastrama Cu mămăliguță și cu turburel.

Aș da nu-sce-n lume să văd zaanaua Șerban la ureche, să-mi cânte-un romanț, În oala cea nouă să-i torn cu ocaua Dar vai imposibel căci azi sunt finanț.

Azi trebue musai ca sus să-mi țiu grantu: Nici tu zaiafeturi și nici tu tramcal, Nu pot c-altă dată să fac pă berbantu,— Că Iepoca-a naibii mă dă la jurnal.