Motan îi cere laba

Sătul de suspine, Motanul Sărmanul, A venit la mine Și mi-a spus pe șleau: — „Eu vreau ca să iau „Pe duduia Miau, „Mi-e dragă,-i frumoasă. „Dar, mai înainte, „Să-mi spui, ca părinte: „Știe ea să coasă? „Mâncări să prepare „La bucătărie? „La piano știe? „Și... ce zestre are?”

Ultima-ntrebare Ca ac m-a împuns, Și înțepat tare Astfel i-am răspuns: — „Domnule Motan, „Ești un mitocan „Și un guguman! „Pe Miau, scumpa-mi fată, „Ți-aș fi dat-o-ndată. „Dar mata ridici „Chestiuni aici „Meschine și mici „Ce credeam, motane, „Că sunt destinate „Numai, din păcate, „Nunților umane. „Dar și-ntre pisici „Amorul rob este „La chestii c-aceste?! „Du-te de te-nsoară „Cu-altă domnișoară, „Ș-aici nu te-ntoarce, „P-a mea nu ți-o dau! „Domnișoara Miau „Nu coase, dar „toarce“. „Clavir neavând eu, „Cântă doar o notă: „Miau-miau și iar miau; „Iar cât despre dotă „N-are nici un leu, „Că nu sunt chiabur, „Iar bucătărie „Ce”ți trebuie ție. „Obraznic motan? „Voi mâncați „natur“, „Șoarec, șobolan, „Nu gătiți iahnie, „Rasol, sau piftie! „Toată lumea știe“.

După acest duș, Cotoiul e-acuș. Iar pe acoperiș. Eu, zău, „jămanfiș!“ Dar Miau ce-a pândit La ușă furiș, Când a auzit Vorbele-mi haine, Gata să leșine. Pe la ora șeapte S-a mai consolat, Când să bea i-am dat. Porția-i de lapte. Pe Miki, cățelul, Ce rânjea, mișelul, Într-un colț, sarcastic, Pe loc l-am calmat C-un picior cam drastic. Regretai îndată Dar sunt de iertat: Sufletu-mi de tată Fu crud sfâșiat, — Greu să ai o fată Azi de măritat!